🖥️ 4. Git on the Server

Depozit Git fără working directory, care conține doar datele Git; depozitele la distanță sunt de obicei bare, fiind doar puncte de colaborare. Se creează cu git clone --bare, iar numele se termină convențional cu .git.

Protocol de transport des folosit la găzduirea proprie: sigur (date criptate și autentificate), eficient și ușor de configurat; dezavantajul este că nu permite acces anonim.

Depozitul la distanță se află în alt director pe aceeași mașină, de obicei pe un sistem de fișiere partajat (de exemplu NFS); simplu de configurat, dar mai greu de accesat din mai multe locuri și nu protejează depozitul.

Git poate transfera date prin patru protocoale distincte: Local, HTTP, Secure Shell (SSH) și Git; fiecare are avantaje și dezavantaje (securitate, autentificare, viteză, ușurința configurării).

Protocol HTTP care funcționează ca SSH sau protocolul Git, dar peste porturile HTTPS standard și cu autentificare HTTP (utilizator/parolă); un singur URL servește și clonarea anonimă, și push-ul autentificat.

Un daemon livrat cu Git care ascultă pe portul 9418: serviciu asemănător cu SSH, dar fără nicio autentificare sau criptare; cel mai rapid, potrivit pentru acces public doar de citire.

Cheia publică pe care fiecare utilizator o generează (ssh-keygen) și o trimite administratorului, care o adaugă în ~/.ssh/authorizedkeys al contului git; astfel utilizatorii se autentifică prin SSH fără parolă.

Server Git open source complet: aplicație web cu bază de date, cu utilizatori, grupuri, proiecte și permisiuni; mai complex de instalat decât GitWeb.

Protocolul HTTP mai vechi: depozitul bare este servit ca fișiere obișnuite de un server web, fără cod specific Git pe server; simplu de configurat, dar ineficient și nesigur.

Serviciul (git daemon) care pune la dispoziție depozitele prin protocolul Git, fără autentificare, de obicei pentru acces public de citire.

Script CGI livrat cu Git: un vizualizator web simplu, doar pentru citire, al depozitelor.